Psiholog Oradea -Simona Hint

Psiholog Oradea-Simona Hint-tel:0740054037 ; e-mail:hint_simona@yahoo.com

Cum ne ajutam copiii sa treaca peste divortul parintilor?

Un climat familial in care apar anumite disensiuni intre parinti, certuri, neintelegeri sau in care se instaleaza tacere, sugerand aparitia unei rupturi, este perceput de catre copil ca o traire de angoasa si anxietate, ca o teama a unui potential pericol. Ca urmare, desi parintii evita sa aduca problemele lor in fata copilului, incearca sa ii ascunda aceste situatii, nu ii spun ce se intampla, copilul resimte din plin tensiunea si atmosfera incarcata din familie.Tensiunea din fata unui divort al parintilor nu se transmite numai prin cuvinte, ci este adesea perceputa ca gesturi, ca schimbari ce apar in viata de pana atunci a familiei, ca disparitie a unor ritualuri cotidiene, ca dispozitie si reactii ale membrilor familiei.
Copiii sunt foarte atenti si sensibili la toate aceste schimbari care apar si adesea ne surprind cu exactitatea observatiilor lor privind starea unuia dintre parinti.
Iata care sunt cele mai pregnante si intense efecte ale divortului asupra copiilor:

Confuzia

A sti ca se intampla ceva, dar sa nu iti spuna nimeni exact despre ce e vorba, sperand ca o sa te prinzi singur pe parcurs poate fi extrem de ambiguu si de greu de suportat.

Pentru copil, a afla devine o preocupare si in lipsa unor informatii certe, isi va construi propriul scenariu cu privire la motivul pentru care in familia lui se produce o schimbare, au loc conflicte, unul din parinti se muta de acasa sau se muta in alta camera din casa.
Vinovatia

Atunci cand asista la discutii aprinse sau cand simt ca ceva nu este in regula intre parintii lor, copiii isi atribuie in dese randuri vinovatia, considerandu-se chiar el motivul pentru care se intampla acest lucru, chiar daca in realitate nu este adevarat. Se gandesc ca au fost „rai”, ca nu s-au comportat cum trebuie, ca au dezamagit sau ca parintii s-au suparat pe ei.
Un moment extrem de dificil este acela in care copilul va fi pus sa aleaga intre cei doi parinti. Oricate argumente i s-ar da in favorarea unuia sau altuia, el nu poate imparti dragostea lui in doua si nu se poate imparti intre cei doi.
Incertitudinea
Familia este garantul stabilitatii si securitatii copilului. In momentul in care au loc schimbari, intregul univers al copilului se clatina si uneori ii este dificil sa integreze aceste schimbari.
Exista o serie de schimbari care il vor induce in eroare:
• unul din parinti nu va mai locui permanent cu el;
• se vor muta in alta casa;
• poate fi mutat la o alta scoala;
• se poate muta in alt oras;
• va avea alti prieteni;
• va avea alti colegi;
• poate aparea un partener nou in viata parintelui cu care locuieste etc.

Furia
Expresie a suferintei si neputintei, furia apare ca singura modalitate de manifestare si de descarcare a trairilor si sentimentelor amestecate. Ea ppoate fi indreptata catre:
• ambii parinti;
• catre parintele considerat „vinovat”;

• poate fi deplasata catre membrii ai familiei (bunici, veri, frati);
• sau din afara familiei (prieteni, colegi, educatoare, persoane straine).
Tristetea
Tristetea este o alta expresie a suferintei copilului, tristetea poate lua diferite forme:
• o retragere a copilului din social;
• lipsa de a mai participa;
• de a se mai implica;
• apatie;
• plans facil;
• o crestere a sensibilitatii si iritabilitatii;
• o scadere a rezultatelor scolare;
• aparitia unor imbolnaviri repetate sau stari de rau care nu au o cauza medicala, dar care pot fi puse in legatura cu climatul familial.
Abandonul
Plecarea unuia dintre parinti, disparitia lui din planul cotidian, din activitatile de zi cu zi facute impreuna, din obiceiurile intemeiate in timp confera copilului trairea starii de abandon.
Ceea ce simte el este ca parintele pleaca definitiv, ca il va parasi pentru totdeauna, ca si cum ar fi murit, ca nu se va mai intoarce niciodata.
Refuzul
Incapacitatea de a accepta separarea este insotita adesea de refuzul copilului de a accepta ceea ce se intampla si de a se adapta noii realitati.
Astfel, se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, vorbeste despre parinti ca si cum nu ar fi divortati, pastreaza la nivel de fantasma o familie asa cum si-a dorit-o el si o imagine ideala a parintilor care nu s-au separat. Pot aparea eforturi de a impaca cei doi parinti, opozitii si proteste vehemente cu privire la aparitia unor noi parteneri in viata parintilor.
Agresivitatea
Manifestarile violente ale copilului pot aparea atat in raport cu ceilalti, cat si in raport cu propria persoana.Copilul poate vorbi urat, poate lovi, strica sau se poate lovi in incercarea de a pune in act tensiunea si teama pe care o resimte. Agresivitatea este unul din primele simptome ale unui climat tensionat sau conflictual si una din primele modalitati ale copilului de a-si exprima suferinta.
Cum ajutam copiii sa treaca peste divort?
Este importanta pregatirea copilului pentru ceea ce urmeaza sa se intample.
A-i comunica cum stau lucrurile, in ce situatie se afla relatia parintilor sai, ce hotarare au luat, de ce procedeaza asa o modalitate de a fi langa el si de a reduce posibilitatea aparitiei confuziei si scenariilor pe care si le va face in mintea lui. De asemenea, si a afla care este parerea lui si cum simte el ceea ce se intampla sunt lucruri esentiale pe care trebuie sa le faci pentru a fi alaturi de copil si a-l ajuta sa treaca mai usor peste. Iata lista de nevoi ale unui copil:
– are nevoie de ambii parinti linga el, fiti siguri ca acesta primeste scrisori, telefoane, vizite dese de la celalalt parinte; cind acesta nu se implica in cresterea lui sau nu ii este permisa implicarea copilul se simte neimportant si neiubit cu adevarat
– nu va certati in fata lui, incercati sa va intelegeti de dragul lui; ramineti la un acord comun fata de activitatile care implica copilul, cind va certati acesta simte ca a gresit cu ceva, ca el este vinovat
– vrea dragoste de la amindoi si sa fie bucuros cit timp sta cu fiecare dintre voi; nu fiti gelos pe timpul petrecut cu celalalt parinte sau suparat cind copilul sta cu dumneavoastra; acesta va simti ca trebuie sa ia partea cuiva si sa iubeasca mai mult un parinte fata de celalalt
– comunicati direct cu celalalt parinte, nu transformati copilul in mesager dintr-o parte in alta
– cind vorbiti cu acesta despre celalalt parinte, spuneti doar lucruri dragute sau nu spuneti nimic; cind sunteti rautacios copilul crede ca trebuie sa va tina partea.

Ce sa spuneti copilului:
Cind vine vorba sa discutati cu copilul despre divort, multi parinti nu stiu ce sa spuna. Faceti discutia mai usoara pentru dumneavoastra si copil pregatindu-va inainte. Daca puteti anticipa intrebarile, ocupati-va de propriile frici din timp si planificati atent ce veti spune. Incercati sa abordati un ton empatic. Dati copilului o explicatie sincera dar si prietenoasa.
Spuneti adevarul:
Copiii dumneavoastra au tot dreptul sa srie de ce divortati, dar raspunsurile detaliate si lungi ii pot face confuzi. Alegeti ceva simplu si sincer cum ar fi: „Nu ne mai putem intelege”. Trebuie sa reamintiti copilului ca parintii si copiii nu se inteleg intotdeauna, dar nu vor inceta sa se iubeasca.
Spuneti: „Te iubesc”:
Cit de simplu ar suna, daca copilul va sti ca dragostea pentru el nu s-a schimbat va putea depasi mai bine separarea. Spuneti-le ca inca tineti la ei si ii veti ajuta in toate problemele.
Evitati sa da-ti vina pe partener:
Este important sa fiti sincer cu copiii, dar fara a fi critic la adresa celuilalt. Acest lucru poate fi dificil cind au existat evenimente dureroase, cum este infidelitatea, dar putina cu diplomatie puteti evita sa va jucati de-a vinovatul.
Cita informatie sa impartasiti:
In general copiii mici au nevoie de mai putine detalii, trebuie sa alegeti cit de mult sa ii spuneti. Ginditi-va bine cum il vor afecta anumite informatii. Spuneti copiilor despre modificarile din viata lor, scoala, activitati dar nu ii coplesiti cu detalii. Indiferent cit de mult sau putin decideti sa spuneti copiilor, amintiti-va ca informatiile trebuie sa fie adevarate.
Ajutati-va copilul sa-si exprime emotiile:
Ascultati ceea ce simte copilul. Indepartati-i temerile, neintelegerile si aratati-i dragoste neconditionata. Copilul trebuie sa stie ca dragostea voastra este neconditionata. Ajutati-i sa gaseasca cuvinte pentru emotiile lor. Este normal ca acestia sa gaseasca dificil sa-si exprime sentimentele. Lasati-i sa stie ca indiferent ce vor spune este OK. Daca nu vor impartasi aceste emotii cu dumneavoastra in timp le vor face fata mai greu.
Clarificati neintelegerile:
Multi copii cred ca este cumva vina lor pentru divort, poate certurile cu parintii, notele rele sau problemele lor. Repetati de ce ati ales sa divortati. Copiii par sa inteleaga intr-o zi si in urmatoarea sa fie nesiguri. Fiti rabdatori cu ei si reasigurati-i de cite ori este nevoie ca ambii parinti vor continua sa il iubeasca si ca nu sunt responsabili pentru divort.
Aratati dragoste copilului:
Copiii au o capacitate remarcabila de a se vindeca atunci cind au sustinerea si dragostea de care au nevoie. Cuvintele, actiunile si capacitatea de a ramine constant sunt importante in viata copilului. Spuneti copilului ca, indiferent de circumstantele fizice ale familiei, acestia vor continua sa aiba relatii sanatoase si iubitoare cu ambii parinti. Apropierea fizica sub forma imbratisarilor, batailor pe umar sau simpla proximitate au o putere uimitoare de a reasigura copilul de dragostea dumneavoastra.
Confortul rutinelor:
Beneficiul programelor si a organizarii este bine cunoscut pentru copiii mici, iar multi parinti nu realizeaza ca si cei mai mari apreciaza rutina. Copiii se simt in siguranta cind stiu ce ii asteapta. Stiind asta chiar si cind schimba casa, ora mesei este urmata de un dus si apoi temele, de exemplu, linistind mintea copilului.
Mentinerea rutinei inseamna si continuarea regulilor, premiilor si a disciplinei. Rezistati tentatiei de a alinta copiii in timpul divortului permitindu-le sa incalce regulile.
Intelegeti-va cu fostul partener:
Conflictele intre parinti – separati sau nu – pot fi foarte daunatoare pentru copii. Evitati sa puneti copilul in mijlocul certii sau sa il faceti sa creada ca trebuie sa aleaga pe unul dintre voi. Nu va certati in fata lui, chiar daca este la telefon, evitati sa discutati despre obiceiurile urite ale fostului cu copilul.
Nu permiteti copilului sa devina confidentii adultilor:
In timp ce copiii sunt motivati sa-si faca parintii sa se simta bine in timpul divortului, nu sunt indeajuns de maturi totusi sa joace un astfel de rol. Parintii care gresesc si se destainuiesc copiilor ii pot usor coplesi lasindu-le sentimente de anxietate, furie, depresie, lipsa controlului si imposibilitatea de a discuta despre aceste sentimente pentru a nu-si supara mai mult parintii. Parintii suparati trebuie sa-si gaseaca confidenti adulti adecvati (terapeuti, prieteni, familie).
Iluzia reimpacarii:
Copiii vor crede mereu ca pot sa va reimpace. Vor incerca chiar sa faca acest lucru posibil. Vor incerca sa fie foarte cuminti, sa ia note mari, sa respecte regulile pentru a fi o familie din nou. Vor manipula situatiile pentru ca cei doi parinti sa se intilneasca si sa discute. Vor sabota noua relatie. Dumneavoastra si celalalt parinte trebuie sa luati aceasta responsabilitate imaginata de pe umerii copiilor. Va trebui sa explicate de multe, multe ori ca divortul este permanent.
Nu va folositi copii drept spioni:
Vreti sa stiti ceva despre fostul partener, descoperiti singur. Cerind unui copil sa spioneze il pune pe acesta in mijloc si dezvolta sentimente de responsabilitate pentru starea de bine a parintelui.
Nu restrictionati vizitele pentru a-l pedepsi pe celalalt parinte:
Un copil trebuie sa aiba contacte regulate cu ambii parinti. Durerea pe care o simte din cauza absentei unui parinte nu se merita pentru a va satisfice dorinta de razbunare.
Santajul copiilor:
Frecvent copiii vor ameninta sau santaja sentimental parintii pentru a reuni. „Am sa fug de acasa” sau „Te urasc pentru toata viata”. Trebuie sa discutati serios cu copiii.
Reactiile normale ale copilului la separari si divort:
Unii copiii trec prin divort cu relativ putine probleme, in timp ce cu altii este mai dificil. Este normal pentru copil sa simta nenumarate emotii, dar timpul, dragoastea si reasigurarea ar trebui sa-l ajute sa se vindece. Daca copilul ramine coplesit ati putea avea nevoie de ajutor profesional.
Psiholog, logoped, psihoterapeut Simona Hint Oradea tel 0740054037

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *